,

Simfonia Noptii - Crucea Lumii

de Eduard Vicentiu


Era ora noua. Eu, Alex, Raluca si Andrei ne-am adunat in jurul focului de tabara privind bolta albastra. Noaptea se imbratisa cu ziua, strangando-n brate din ce in ce mai tare. Simfonia era gata sa inceapa.
Aparitia sopranei, aceasta incantatoare mireasa a noptii ne-a scos din reverie. Dintr-o data, am simtit un sunet asemenea gongului, care suna. Mii de explozii de lumina dansau in jurul nostru. Picaturi de ploaie ne inconjurau, cantand o arie incantatoare. Sunetele, ca de toba, ne inconjurau, iar noi nu ne mai saturam. Apoi, mii, sute de mii de licurici ai boltii, stele, ne luminara micile noastre suflete.
Dintr-o data, mici stele cazatoare ne intampinau, zorindu-ne sa ne punem cate o dorinta. Dar... noi ne doream doar ca jocul sa continue. Si..pentru ca traditia sa se respecte, dorinta ni-s-a implinit. Un meteorit a lovit pamantul, spunand refrenul ariei, iar... micii chitaristi ai naturii, greierasii, au sosit. Impreuna cu ei, zeci de mii de lanterne umblatoare, ganganii cu stea in frunte, au sosit, imbratisandu-ne.
Mireasa cerului albastru a inceput sa danseze, imbratisata cu luminosul ei mire. Impreuna, in pasi de vals, au trecut Carul Mare si Carul Mic, facand un popas alaturi de stelele Vega si Alcor.
Luceafarul, trezit din visare, veni alaturi de ei, cantand ,,Oda Bucuriei", si radiind de multe ori mai frumos ca mirele cerului...
Pe la ora cinci, toata lumea junglei ne-a inconjurat, aplaudand. Am trimis chiar, licurici, catre cei doi miri, ca sa-i felicite.
Pocnetul palmelor noastre nu era destul, dar mai mult nu puteam face. Mirele revenea la munca sa zilnica - de a ne incalzii sufletele, iar mireasa pleca la culcare. Numai Luceafarul statea, meditand la cele intamplate. Ori, poate, o astepta pe Catalina, mireasa visurilor sale...?
Insa.. Soarele ne saluta, mangaiandu-ne fata cu degetele sale atat de subtiri, imbracate in aur.
Ne zambea. Iar noi ii raspundeam, in acelasi fel. Mimica noastra exprima multumirea. Zambetul ni-se intiparea chiar si in suflet. Eram...extrem de fericiti. Parca, alaturi de acest zambet, o dulce fericire ni-se intindea peste robustul nostru spirit.
Iata insa ca, niste avioane insufletite zburdau pe cer. Unele erau albe ca spuma laptelui, altele rosii ca focul, in timp ce una neagra, ca abanosul, trona in centrul formatiei.
Ne survolau, intinzandu-si aripile. Planau atat de frumos... O pana mi-a atins chipul, alinandu-mi durerea sufleteasca. Desi eram trist datorita sfarsitului spectacolului nocturn, acea pana mi-a redat bucuria de a trai. In acel moment, am simtit ca merita sa traiesc. O adiere de vant vestea o zi frumoasa. Atunci am realizat ca Mirele nostru, cel preaiubit, se afla in crucea cerului. Zenitul imbratisa coamele muntoase ale Carpatilor, si ca Mirele si Mireasa, in semn de multumire, ne-au readus pe pamantul patriei noastre, cu ajutorul prietenilor lor, Vantul si Pasarile.
Varful Omu era ca intotdeauna scaldat in razele soarelui. Totusi, acum era diferit. Albul pur, al zapezii, stralucea in lumina molcoma a soarelui. Verdele stringent al copacilor se imbina perfect in acea priveliste, ce parea ca este o panza pictata de marele pictor Michelangelo.
Totusi, parca nu traiam in aceeasi dimensiune.
Simturile nu m-au inselat. Oameni mici de statura ma inconjurau. Pitici, care ne indemnau sa dansam alaturi de ei. O faptura mai frumoasa decat tot ce-am vazut in viata mi-se arata, spunand ca este chiar... Ileana Cosanzeana . Fat-Frumos sosii si el la intalnire. Era uluit. Ne-a si spus-o. Ni-s-a inchinat pana la pamant, spunand ca noi suntem cele mai pure fiinte de pe Pamant. Ne-au dezvaluit purul adevar. Pe teritoriul tarii noastre, Romania, se afla Crucea Lumii. Locul de unde toate legendele au izvorat, avand..un sambure mai mare sau mai mic de adevar. Ne-au povestit, in fiecare zi, cate o minune despre locul in care ne aflam. In primele zile am aflat ca de-aici izvora fiecare popor, fiecare religie, fiecare cutuma, ca Romania era cea dintai tara, cu cea mai mare, complexa si frumoasa istorie a vietii.
Dupa o luna ni-s-a permis sa aflam Adevarul: eram intr-o alta dimensiune si nu mai puteam sa ne intoarcem in lumea noastra. Totusi, in acel taram ajungeau doar sufletele pure. Sufletele care chiar au facut ceva pentru lumea terrana. Alaturi de noi stateau oameni de seama: Mircea cel Batran, Mihai Viteazul, Vlad Tepes, Stefan cel Mare, Alexandru Ioan Cuza... in cealalta parte a tinutului, despre care am aflat ca se numea “Crucea Cerului” traiau inventatorii. Am trecut in vizita pe la Thomas Alva Edison, Nicola Tesla, Graham Bell, Nicolaus Copernic, Albert Einstein...
Eram uluiti, plini de un respect evident. Intr-o zi, am iesit pe terasa casei noastre, admirand jocurile de pe bolta. Simfonia noptii, intamplarea care ne-a adus impreuna pe toti aici, s-a aratat.
Mireasa Cerului Albastru ne-a anuntat ca, daca mai vrem sa ne intoarcem in lumea noastra, calea ne era deschisa, si apoi ne-a dat timp de gandire. Ne-a spus ca, atunci cand vom avea o cale deschisa spre lumea noastra, un suflet pur numit Floare de Lotus va veni, spunandu-ne sa il urmam...
Era o zi torida, de iulie, poate. Spun poate deoarece timpul curge dupa alte reguli de viata si de moarte fata de lumea reala.
Am ajuns in centrul Crucii. Un palat domnea aici. Avea 444 etaje, in forma de sarpe incolacit.
Fiecare culoare era una vie. Vibra. Era asemenea sufletului nostru. In centrul palatului, la etajul 222, o cruce uriasa, de 50 de metri, se inalta, fiind facuta dintr-un cristal pur, mov, care trona impunator. Era chiar Crucea Lumii. In interiorul ei domneau spiritele nemuritoare care inspirau pamantenii in mod telepatic.
Am cazut in genunchi, multumind pentru onoarea ce ni-se acorda. Reuseam sa avem onoarea de a vedea Marii Veghetori ai Umanitatii Terrane.
Imediat, un dragon rosu ca focul, inalt, impunator, cu 3 capete, fiecare cu cate doi ochi imensi, ce scanteiau ca doua smaralde, ne poftea in palat.
Am vizitat, acolo, pe Zana Primavara, care, desi ar trebuii sa fie, acum, pe o mare parte din draga noastra Terra, era acolo, tronand intr-o camera uriasa, care avea pe pereti o uriasa intindere de picturi dintre cele mai fine. Am recunoscut acolo operele lui Picasso, Michelangelo, Da Vinci... Intr-un cuvant, eram uluiti. Dintr-odata, Zana Vara, Zana Iarna si Zana Toamna au inconjurat-o pe Zana Primavara. Apoi, s-a intamplat ceva interesant. Era prima data cand aceste prezente ne-au vorbit, si nu au comunicat telepatic cu noi.
- Fiinte pure, ne inchinam in fata domniilor voastre. Va suntem recunoscatori pentru ca ne-ati adus lumina vietii pamantene. Nici o alta fiinta nu a mai patruns aici cu trupul, dupa cum vi-s-a mai spus, spuse Zana Primavara.
- Noi ne simtim recunoscatori sa va implinim orice dorinta, dar avem o ultima rugaminte asupra voastra, spuse Zana Vara
- V-am citit gandurile. In fiecare zii va ganditi la famiile voastre, la lumea pe care ati lasat-o in urma, spuse Zana Toamna.
- Ne-am gandit ca ar fi bine sa va lasam sa va intoarceti in lumea voastra. Insa, noi va rugam sa spuneti oamenilor Marele Secret. Spuneti oamenilor, ei trebuie sa stie!, spuse Zana Iarna.
- Trebuie sa stie ca Muntii Carpati sunt leaganul civilizatiei umane! Spusera toate in cor.
- Trebuie! O vom face! Am spus noi in cor.
- Scrieti carti despre intalnirea de-aici cu noi, spuse Zana Primavara.
- Povestiti tuturor ceea ce ati vazut, zise Zana Vara.
- Spuneti oamenilor!, spuse Zana Toamna
- Ziceti tuturor Marele Secret!, spuse Zana Iarna.
- Noi va vom da cate o cruce, cu care va puteti intoarce aici, dar doar alaturi de oamenii care au trecut printr-o perioada de purificare fizica si morala. Aici nu puteti intra cu ganduri rele, pentru ca acesta este Taramul Fericirii Vesnice, spusera toate zanele in cor.
- Dar de ce o cruce?, am intrebat eu.
- Crucea este unicul simbol sacru de pe intreaga voastra planeta. Ea creste de zeci de ori forta vitala din voi! Va sfatuim sa v-o faceti ori de cate ori aveti nevoie de ajutor!, spusera ele in cor.
- Da. Asa vom face.
Totusi, ceea ce ele ne-au spus ne-a ramas intiparit in minte adanc. Poruncile ceresti ne erau fixate intreaga viata. Pentru vesnicie, deci.
- Vreti sa va intoarceti in lumea voatra?, ne intreba Zana Primavara.
- Da. Vrem. Dar ne dorim sa ne mai intoarcem aici, pentru ca sufletele noastre sunt alinate, atat timp cat sunt aici, si noi simtim doar fericirea ce pluteste in aer...
- Atunci, veniti langa mine. Intrati sub aceasta pelerina, si va veti trezii inapoi in Leaganul Civilizatiei Umane, in muntii Carpati..
Spatiul vajaii invins in urma noastra. Indata, ne-am trezit in Pestera Ialomicioara, care se spune ca a fost casa Marelui Zamolxe, regele-zeu al dacilor.
- Suntem o echipa, pornim pe drumul vietii impreuna?, am intrebat eu.
- Da!, pentru totdeauna!, au raspuns ceilalti in cor.
- Atunci, haideti sa ne intoarcem in Bucuresti.
Acestea fiind spuse, timp de o suta douazeci si cinci de ani am trait impreuna, scriind carti despre Crucea Lumii, facand conferinte pe aceasta tema, luptand impotriva raului din lume, chemand oamenii in cel mai sfant loc din lume, Varful Omu, si aducandu-i la Gura de Rai, locul in care armonia pluteste in aer...
In 2060, atunci cand toti ne-am reintors in Crucea Lumii, tot ca o echipa, cum am trait de-a lungul vietii fizice, am fost multumiti de tot ce am facut. Lumea stia, in sfarsit, Marele Adevar. Totodata, am dezvaluit si Credinta adevarata, dacica.
In eterna noastra viata, am trait fericiti si inca mai traim in Crucea Lumii. Insa, datorita faptului ca am ajutat oamenii, implinind dorintele supremelor spirite din Crucea Lumii, am reusit sa ne intoarcem intre oameni, in alte trupuri.
Astfel, am trait, si inca mai traim. Tu trebuie doar sa ne descoperi. Poate, chiar traim prin tine, ori prin oricine altcineva. Cel mai important este ca noi suntem aici, stand de veghe, la poarta dintre Bine si Rau.
Pentru a ne regasii, cel mai important lucru este sa crezi. Sa crezi in Adevarata Credinta, sa o porti cu tine intotdeauna, sa fi gata sa-ti dai sufletul pentru ea, sa o respecti, si...sa crezi.
Atunci cand vei indeplini toate aceste aspecte, sa sti ca eu, Raluca, Alex ori Andrei te vom calauzii in Crucea Lumi...




Simfonia noptii - Crucea Cerului

One Response so far.

  1. maria says:

    De ce nu mai postezi? Ai talent...

Leave a Reply