Archive for September 2011
Amurg sentimental
Amurg Sentimental
Merg singur prin amurg
Supărat de pierderea luminii.
Simt lacrimile cum îmi curg,
Și văd cum se pierd oamenii.
Și soarele cade din cer
Umbrind a oamenilor viață,
Și iată cum rudele pier
Și totul se transformă-n gheață.
Sentimentele ni-s disperate
Și urlă, dinauntrul nostru,
Căci inimile, înghețate,
Cer ajutorul - da - al vostru.
Urlăm cu toții - ajutor!
Dar îngerii nu ne aud.
Și iată cum oamenii mor
Citindu-și versuri din Talmud.
Dar simt căldura izbăvirii
Căci... azi e azi, și ieri e ieri!
Și simt mirosul nemuririi,
Venind de nicăieri.
Dar lumina s-a întors
Scânteiând dinspre Carpați
Și luminează abanos,
Chemându-ne spre infinit.
Lumina Lunii
Ce să fac și eu... am mai scris o poezie.