Archive for September 2011

,

Lumina Lunii

Ce să fac și eu... am mai scris o poezie.

Lumina Lunii
Lumina Lunii se aprinde,
Scânteie-n centrul lacului
Și farmecul ei mă cuprinde
Când frigul cumplit se întinde.

O mișcare mă trezește
Când apa lacului clipește
Și frigul acum se-ntețește
Când înțelegerea-nflorește.

Lumina lunii încetează
Și ea, acum, se-ndepărtează
Și norii acum se-aștern
Creându-se un nou concern.

Și stropi de ploaie mă ating
Dorințele acum se sting
Și se aude-un chiar un tunet
Ce are-un imens răsunet.

Iată, acum mă trezesc
Și norii acum zăresc
Și reîncep să vâslesc
Iar spre țărm pornesc.

Arunc nisip în urma mea
Fugind înspre mașină
Ca animat de-amfetamină
Și de furtuna cea rea.



,

Amurg sentimental


Amurg Sentimental
Merg singur prin amurg
Supărat de pierderea luminii.
Simt lacrimile cum îmi curg,
Și văd cum se pierd oamenii.

Și soarele cade din cer
Umbrind a oamenilor viață,
Și iată cum rudele pier
Și totul se transformă-n gheață.

Sentimentele ni-s disperate
Și urlă, dinauntrul nostru,
Căci inimile, înghețate,
Cer ajutorul - da - al vostru.

Urlăm cu toții - ajutor!
Dar îngerii nu ne aud.
Și iată cum oamenii mor
Citindu-și versuri din Talmud.

Dar simt căldura izbăvirii
Căci... azi e azi, și ieri e ieri!
Și simt mirosul nemuririi,
Venind de nicăieri.

Dar lumina s-a întors
Scânteiând dinspre Carpați
Și luminează abanos,
Chemându-ne spre infinit.