,

Amurg sentimental

Amurg Sentimental

Merg singur prin amurg

Supărat de pierderea luminii.

Simt lacrimile cum îmi curg,

Și văd cum se pierd oamenii.

Și soarele cade din cer

Umbrind a oamenilor viață,

Și iată cum rudele pier

Și totul se transformă-n gheață.

Sentimentele ni-s disperate

Și urlă, dinauntrul nostru,

Căci inimile, înghețate,

Cer ajutorul - da - al vostru.

Urlăm cu toții - ajutor!

Dar îngerii nu ne aud.

Și iată cum oamenii mor

Citindu-și versuri din Talmud.

Dar simt căldura izbăvirii

Căci... azi e azi, și ieri e ieri!

Și simt mirosul nemuririi,

Venind de nicăieri.

Dar lumina s-a întors

Scânteiând dinspre Carpați

Și luminează abanos,

Chemându-ne spre infinit.

Leave a Reply